Era o după-masă de iarnă. Ca oricare alta, aş fi tentată să spun. Atât doar că, zilele de iarnă tind să nu fie niciodată la fel. Au ceva aparte care le scoate din… cotidan.
Recapitulare.
Un pahar de vin. 7 ruble, 4 copeici.
Astăzi am văzut în staţie o fată cu lacrimi în ochi. Am vrut să mă opresc, să o întreb cum o cheamă… dar m-a reţinut ceva. O normă socială probabil…
Un pahar jumate. 3 ruble, 12 copeici.
Azi noapte ne-a oprit poliţia. Permisul la control. Da, ce? Trebuie permis?/:)
Două pahare. 2 ruble, 16 copeici.
Diseară o să mă duc în Centrul Civic. O să bat la uşa lui şi-o să fug.
Ăsta nu se pune, e numai pe jumate… 2 pahare. 1 rublă, 22 de copeici…
Eu… eu sunt eu. And I’m fucking perfect!
Ce-a mai rămas în sticlă… 2 copeici.
Priveşte-mă în ochi şi spune-mi ce simţi, mi-a spus.
Eşti un fraier, i-am răspuns. Eşti pierdut… rătăcit în ambiguitatea aburilor de narghilea… sau poate a temerilor şi defenselor tale.
Suntem doi fraieri, aş fi vrut să mai adaug… In vino veritas ar fi trebuit să îmi răspundă. Dar nu a crezut. Nu m-a crezut.
Time to go to sleep… fără copeici.
Let us be friends… ok?
Ahm… Mneeeeah. Somn uşor, dragul meu! Mâine, când o să ne trezim o să fie lapoviţă..
Lapoviţă?
Da… ai vrea să spui că e ploaie, doar că… evident: ninge. Dar nici ninsoare nu e, pentru că plouă. :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu