Imperfect could've been the new perfect

A fost odată un băiat verde. Băiatul verde iubea o fată portocalie. Dar fata portocalie nu îl iubea pe băiatul verde.

Băiatul verde suferea foarte mult. Pentru că fata portocalie credea în raţiune. Şi îi explica – nu are cum să îl iubească, pentru că, pentru ea, iubirea e un concept gol.

Iar băiatul suferea în continuare.

Dar într-o zi… s-a gândit că poate unele lucruri aşa trebuie să fie. Şi a încercat să o uite… Dar nu reuşea. O vedea atât de des pe fata portocalie. Dar s-a străduit.

Iar într-o zi, fata portocalie şi-a dat seama că de multă vreme îl iubeşte pe băiatul verde. Dar era târziu. Prea târziu. Băiatul verde nu a mai putut să creadă în iubirea timidă a fetei portocalii. Iar într-o zi, fiecare a plecat pe drumul lui… în direcţii diferite. Foarte diferite.

Fata portocalie a plecat în altă ţară. Dar nu l-a putut uita pe băiatul verde.



Băiatul verde a rămas în ţara lui. Şi a cunoscut o fată vişinie. Chiar magenta, s-ar putea spune. Iar fata vişinie i-a luat minţile pe loc.

Dar băiatul verde învăţase câteva lecţii. Doar că le învăţase prost.

Băiatul verde s-a ferit cât a putut de fata magenta. Dar nu a putut face asta la nesfârşit, mai ales că şi fata magenta se tot ţinea după el. Pesemne, sentimentul era reciproc.

Băiatul verde înţelegea ce se întâmplă. Ştia unde duce acest sentiment necruţător. Dar nu se putea împotrivi. Îl cuprindea aşa cum iedera cuprinde tencuiala unei case.

Fata magenta nu înţelegea ce se întâmplă. Era dincolo de orice mai simţise. Astfel încât s-a speriat. A încercat să fugă. Dar era ca şi Iona lui Marin Sorescu. De iubire nu poţi fugi.

Băiatul verde s-a resemnat şi a iubit-o cu pasiune. Fata magenta însă a fugit.

Băiatul verde a hotărât atunci că nu va mai aştepta, ca altădată. Fata magenta va fugi mereu, dar el nu vrea să mai aştepte. Şi, din nou, cu toate forţele, a încercat să se îndepărteze de ea.

Fata magenta şi băiatul verde au suferit mult după aceea. Dar au trecut peste experienţa lor ciudată.

Băiatul verde a cunoscut o fată verde, iar fata magenta a cunoscut un băiat magenta. Dar mereu s-au întrebat dacă nu cumva… ar fi fost mai bine să combine verde cu magenta în loc să caute perfecţiunea? Oare nu cumva imperfecţiunea e mai perfectă decât perfecţiunea?

Morala: Nu aştepta momentul potrivit. Momentul potrivit este acum. Aşteptarea nu aduce împlinire, ci dezamăgire şi regret.

P.s. Pentru informaţii legate de fata portocalie, întrebaţi la Arhivele Securităţii.