În colţul din dreapta, colţul
de lângă uşă, zace trist chitara, rezemată de perete. În colţul din stânga, cu
spatele la ea, zac eu, înconjurată de hârtii şi ciocolată, în faţa unui laptop
care nu vrea şi nu vrea să-mi scrie proiectul de admitere. Şi mă cheamă colţul
celălalt, mă îmbie ca o sirenă… şi eu scriu şi scriu versuri şi eseuri, în
speranţa că voi înmuia inima de silicon a laptopului…
Dar laptopul mă priveşte cu
aceeaşi răceală precum m-ar privi cei ce l-au construit. Ce îi pasă lui de
durerea mea? Ce-i pasă unei lumi întregi de
soarta mea…
Dau un regat pentru o oră cu
chitara-n braţe. O simt cum mă străpunge în ceafă cu privirea-i de lemn de
cireş. Îi simt şi colţii. Ştiu că dacă voi ceda, un singur moment, mă voi
pierde total. Mă va prinde în colţii ei şi nu voi mai putea evada din mirajul
corzilor ei.
Proiectul de admitere. Ah, ce
nefericire. De ce eu?! De ce azi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu