Mi-e dor…
Mi-e dor de tot ce înseamnă zâmbete furate pe sub gene. De cuvinte răsturnate, înţelese, răsînţelese şi dezînţelese. De frustrări legate de acele cuvinte.
Mi-e dor de acel dans… mi-e dor de cum aşteptam, mi-e dor de cum speram.
Dar de tine, de tine – culmea – nu mi-e dor.
Nici de ochii negri, nici de glumele timide, nici de mâna ta caldă, ci mi-e dor doar de strângerea mâinii tale, de bucuria mea, de efectul privirii tale asupra secreţiei mele de adrenalină şi cu siguranţă şi a altor hormoni.
Şi-atunci ce-i de făcut? Tu nu mai poţi fi aici, nici nu te mai vreau aici, de altfel. What happens in Janis should stay in Janis…
Dar mi-e dor, mi-e tare dor de the way you made me feel.
So what now?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu