3 am

Nu îmi găsesc cuvintele. Aş vrea să pot scrie fără să mă opresc, să scot din mine totul. Să exprim în vreun fel tot ceea ce simt iar apoi să dorm.

Dar nu pot. E aproape 3 dimineaţa şi nu pot nici să dorm, nici să scriu.

Şi nu îmi găsesc cuvintele.

Deşi nu e nimic complicat. E doar o dramă care a izvorât din dorinţa noastră de a fugi de orice dramă.

E, poate, mai mult decât simplu. Dar eu refuz să văd. Iar el refuză să audă. Şi, împreună, refuzăm să vorbim.

Ce spun? E complicat. E freaking complicated.

Iar eu nu ştiu să gestionez nimic dacă nu pot scrie. Sau dormi.

Şi… nu pot.