Lonely or Empty? that is the question..

Mi-e dor…

Mi-e dor de tot ce înseamnă zâmbete furate pe sub gene. De cuvinte răsturnate, înţelese, răsînţelese şi dezînţelese. De frustrări legate de acele cuvinte.

Mi-e dor de acel dans… mi-e dor de cum aşteptam, mi-e dor de cum speram.

Dar de tine, de tine – culmea – nu mi-e dor.

Nici de ochii negri, nici de glumele timide, nici de mâna ta caldă, ci mi-e dor doar de strângerea mâinii tale, de bucuria mea, de efectul privirii tale asupra secreţiei mele de adrenalină şi cu siguranţă şi a altor hormoni.

Şi-atunci ce-i de făcut? Tu nu mai poţi fi aici, nici nu te mai vreau aici, de altfel. What happens in Janis should stay in Janis…

Dar mi-e dor, mi-e tare dor de the way you made me feel.

So what now?...

Back to normal...

Totul a început cu o seară de dans. We’re not humans tonight, they said. Just dancers.

Totul s-a sfârşit la semnul unei baghete magice. Call me Cinderella, she said. Cause I’m out at 3am.

Dar ce a fost la mijloc nu s-a transformat, cum v-aţi aşteptat, în praf şi ceaţă. Ci într-o floare de sfârşit de iunie, zart und leicht wie Sommerschein.

N-am ştiut că un sărut poate fi atât de uşor şi atât de greu în acelaşi timp. N-am crezut că aş putea ceda la o atingere atât de fină, atât de gentle… N-am vrut să port gândul cu mine…

Tot ce rămâne sunt întrebări fără răspuns. Ca de obicei, incertitudinea le acoperă pe toate. In the end, it doesn’t even matter.. E doar un dans. E doar o seară. E doar o altă poveste neterminată. E doar încă o pereche de ochi pierduţi care mi-au furat câteva vise.

E simplu: He's just not that into you...