Spring is back ;)

A fost nevoie de două cutremure japoneze ca lumea să se-ntoarcă la normal.

Afară e primăvară… plouă azi, mâine e soare… 3 sferturi din oamenii din jurul meu sunt stresaţi cu licenţa… unii visează la ochi albaştri, sau verzi, sau căprui…

Eu? Eu înfloresc precum copacii din jurul meu şi cânt ca şi raţele de pe lac. Şi ce dacă-i fals? Me likey… Şi ce dacă telefonul nu sună? Viaţa-i frumoasă…

Vin Sărbătorile de Paşte. Nimic interesant. O săptămână in za city of broken dreams. O săptămână departe de oamenii care, chiar dacă evit s-o recunosc, mi-s dragi. O săptămână de somn şi filme proaste, de mâncare adevărată şi multe dulciuri. O săptămână fără ciocolată caldă.

Vine ultima sesiune pentru care nu prea înţeleg de ce ar trebui să învăţ. Vine festivitatea, apoi banchetul, ambele cu mesaje de adio. Vine licenţa, apoi admiterea la master, cu arome de început.. Apoi vacanţaaaaa… prima mea vară la Cluj, pe ritmuri de vamă.

Îmi place. Trenul s-a întors pe şine. Şi nu, nu l-am găsit pe blondul din vis.

Retrag cuvintele vechi, pentru că mi-am regăsit echilibrul.

Mă întorc la a crede că nu am nimic de pierdut.

Mă întorc de unde am plecat, pentru că acolo era cel mai bine. Chiar dacă cel mai probabil voi merge fix pe-acelaşi drum.

Mă reîntorc la mine. Iubirea mea adevărată dintotdeauna.