Cumpar pestisor de aur.. dau la schimb vise

Viaţa nu permite perfecţiunea. Este însă un teren foarte propice pentru compromis.

Ne lovim la tot pasul de compromisuri. Balanţele cu care ne întâlnim sunt tot mai strânse, consecinţele tot mai dure. Trebuie găsită decizia optimă. Întotdeauna.

Nu mai vreau. Nu mai vreau…

Vreau o pauză. Vreau o vacanţă în care cineva să îmi repare viaţa. Pentru că eu nu mai ştiu cum. I-am schimbat toate piesele, pe rând, şi am încercat toate combinaţiile şi permutaţiile.

Şi mai vreau ca oamenii care mă înconjoară să ştie că ţin la ei, chiar dacă uneori îi resping şi spun că îi urăsc sau că nu vreau să-i mai văd. La fel cum mi-aş dori să mă ia în serios când le spun că nu-s bine, în loc să încerce să mă convingă că nu am nicio problemă.

Şi mi-aş dori să reiau unele decizii din trecut. Mi-aş dori să mă întorc în iarnă şi să previn toate dezastrele care s-au ţinut lanţ de atunci.

Mi-aş dori să nu mai iau lucrurile aşa în serios. Să am înţelepciunea de a zâmbi şi de a trece mai departe peste toate, nu cu indiferenţă, ci cu înţelegere. Să îmi trăiesc viaţa aşa cum mi-am promis într-o noapte dintre ani… sau de atâtea ori înainte.

Aş vrea să ştiu că o să-mi iau licenţa cu brio şi că decizia pe care am luat-o referitoare la unde o să merg la master e cea bună.

Dar nu am niciun peştişor de aur, iar ziua mea, la fel ca şi Crăciunul, e departe. Aşa că, acum, o să mai postez ceva pe blogul pe care mi-l citesc vreo doi oameni, şi o să mă uit la House M.D. Yeah, that will definitely solve everything..