Mă uit cu coada ochiului spre trecut. Trişez, pentru că mi-am propus să nu mai fac asta. Dar e prea fascinant să privesc traseul păsării Phoenix prin viaţa mea.
A fost odată o fetiţă. Îndrăgostită de un demon, pierdută în disonanţa ei zilnică din care nu mai putea evada. Confuză, mergea prin lume ca printr-un evantai de hârtie.
Dar viaţa nu a fost chiar atât de crudă cu ea. A lăsat-o să meargă într-un loc unde lumea i-a arătat cine este ea cu adevărat şi i-a explicat că trebuie să se accepte aşa cum este ea, cu bune şi cu rele. Toate principiile ei căzuseră, dar acum ştia şi de ce: personalitatea ei puternică le distrusese. Acum ştia cine e.
Şi astăzi mă uit în jur: şi ştiu cine e pasărea Phoenix. Sunt eu. Născută din cenuşă, hrănindu-mă cu pasiune, nimic nu mă mai poate distruge. Nici măcar Afrodita.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu