Geometrie psihică

Sunt incompletă
Precum Covaliov cel fără de nas
Precum Omul de Tinichea cel fără de inimă
Precum motanul cel fără de ***

Sunt parțială
Asemeni examenului dinaintea sesiunii
Asemeni vremii instabile
Asemeni vieții lui Iulia Hașdeu

Sunt nefericită
Pentru că sunt parțială
Și incompletă
Și fără sens.

Teoria Big-Bang-ului

It's over.

S-a terminat aşa cum a început. Fără să ştiu cum, când şi de unde.

Nu prea înţeleg nici astăzi ce s-a întâmplat cu adevărat. Şi, cel mai probabil nici nu voi înţelege vreodată. N-am cum să-nţeleg.

Sau poate refuz să înţeleg. Refuz să înţeleg teoria Big Bang-ului sau orice altă teorie care încearcă să ne bage pe gât faptul că tot Universul a fost cândva un punct neobservabil şi că s-ar putea oricând întoarce la acel punct.

Indiferenţa ne îmbolnăveşte. Mi-a spus-o acum ani buni cel care va avea mereu un loc special în sufletul meu. O testez pe propria-mi piele de atunci încoace.

Probabil că răspunsul este simplist, la fel ca şi ecuaţiile din liceu care rezultau mai mereu în 1 sau 0. La fel de adevărat este însă că rezolvarea lor umplea două table.

De o tablă aş avea şi eu nevoie acum. Dar viaţa nu îţi dă o tablă. Nu îţi dă nici măcar note. Nu, viaţa te exmatriculează direct, te trimite în exil.

Nu am cerut niciodată mai mult decât răspunsuri. Tot ce am primit au fost zâmbete. Filosofii caută răspunsuri de secole, mi-am spus, iar eu… eu sunt doar un copil naiv.

Dar nu, nu mă înţelegeţi, eu caut răspunsuri simple.

Vreau doar să ştiu un lucru, un singur lucru…

Dar el nu e aici să citească, să-nţeleagă, să-i pese.

El e departe, cu toate răspunsurile mele şi se preface că apocalipsa a cauzat reîntoarcerea Universului la punctul originar.

2013

E 3 ianuarie si deja 2013 sucks. Trecutul ma urmareste, prezentul ma deprima. Frang inimi din frustrarea propriei inimi frante. Stau treaza pana la epuizare doar pentru a putea dormi in loc sa traiesc.

E 3 ianuarie 2013 si nu am nici rezolutii, nici planuri, nici idei.
Fuga sau lupta, intreb. Iar ea spune - lupta!
In ea am incredere. Asa ca, oarecum, cumva, voi gasi puterea sa lupt. Dupa care o sa pot dormi, si o sa pot trai.

Iubesc stupid, ca de obicei. Fara scop, fara sens. Asa ca voi lupta, voi lupta, desi stiu ca voi pierde. Voi pierde si voi plange. Pentru ca, fara lupta, tot ce avem e ambiguitate, singuratate, suferinta fara sens.
Cum am ajuns un heartbreaker nu voi sti niciodata. Nu ma face cu nimic mai morala vinovatia. Pentru ca, trebuie sa recunosc umil, imi place. E sadic. Dar n-am fi oameni daca nu am fi sadici.

E 2013 si nu am nimic nou de spus. Iubesc stupid si sunt un heartbreaker tocmai pentru ca iubesc stupid. Nimic nou, nimic cu care sa ma mandresc.
E anul postapocaliptic. Tot ce se putea intampla, s-a intamplat in 2011. Tot ce nu se putea intampla s-a intamplat in 2012. Iar acum, acum nu ne-a mai ramas nimic, decat sa ne bucuram de apocalipsa din jur.