Şi nu vom şti niciodată, drag prieten, dacă ce a fost s-a numit prietenie sau… Am fost fraţi şi am fost prieteni şi de multe ori ne-am întrebat dacă am putea fi mai mult. Nimeni nu a crezut în prietenia noastră, şi am pierdut nopţi întregi întrebându-mă dacă au dreptate sau nu. Dar ne-a fost frică să încercăm. Ne-am temut de viitor, ne-am temut de despărţire, de septembrie, de sfârşitul lumii magice care ne-a trântit pe toţi aici, de cealaltă parte a unui ocean de lacrimi.
Iar acum ai plecat, copile cu sufletul de argint, iar ultimul lucru pe care mi l-ai lăsat este îndoiala. Mă doare că nu ştiu, că nu înţeleg.. că nu mai e timp. De ce nu ai rămas cu mine, să înţelegem, să ştim?
Nu ştiu să înţeleg. Dragostea ne defineşte prietenia. Avem nevoie unul de celălalt, iar fără tine nu ştiu cum să mă descurc. Poveştile de viaţă care se unesc aici – sunt atât de asemănătoare încât mă sperie. Şi nu ştiu mai departe. Nu ştiu… şi nu ştiu dacă voi şti vreodată….
Iar în final, cadourile de plecare sunt identice – un omagiu adus celei mai strânse prietenii din istorie ;)) ai plecat, copile cu suflet de argint şi m-ai lăsat singură… de-acum ce voi face? Sfatul tău înţelept îmi lipseşte, crazy kid.
Viaţa ne va aduce multe. Şi ştiu că nu ne-am pierdut. Atâtea mii de kilometri nu înseamnă nimic. Va veni şi vremea când vom termina şi filmul acesta. ”OF COURSE!!”
Să nu mă uiţi, copile cu suflet de argint!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu