E ca un drog ajuns din greşeală în nişte produse bio aranjate cu grijă pe masă.
E ca un vârtej ameţitor, e furtuna pe care am
visat-o în seri calde de vară în care nici vântul nu mai avea putere să bată.
E viscolul de iarnă în care stai prostit în
mijlocul străzii şi zâmbeşti cu ochii strânşi şi obrajii roşii…
E o simfonie bethoveniană, în care toate
instrumentele se prăbuşesc ameţitor unele peste altele într-o învălmăşeală de…
de tot.
E acordul de chitară care sună pentru prima oară
corect din mâna începătorului.
E un stop cardiac din care renaşti cu bătăi noi
de inimă, sincronizate şi cu fluturi în abdomen care îţi taie orice fel de… de
orice.
E o erupţie a unui vulcan de prea multă vreme adormit,
pe care oamenii vroiau să-l înece în cianură.
E tot şi e nimic, şi e zâmbet şi nebunie…
It’s
not a trip, he said. It’s better than that.
