duminică, 25 noiembrie 2012

Odă pasiunii


Pasiunea este superioară dragostei, angajamentului sau oricăror alte componente ale unei relaţii sănătoase.

Unii oameni apreciază foarte mult dragostea. Au relaţii lungi cu oameni pe care îi consideră prieteni şi uneori te şi întrebi dacă nu cumva sunt doar prieteni. Iar asta mai ales în cupluri puritane. Aprecierea reciprocă necondiţionată primează în faţa a... orice. Chiar dacă partenerul mai vizitează din când în când şi alte cuiburi, important este că ei se iubesc.

Alţii apreciază angajamentul. Merg până într-acolo încât intră în tot felul de relaţii cu oameni pe care nici nu-i apreciază, nici nu-i iubesc, nici… nici nimic.

Dar pasiunea… pasiunea, vă spun eu, dragilor: pasiunea este totul. Pasiunea susţine dragostea şi justifică angajamentul. Pasiunea este sensul tinereţii, motorul unei relaţii, indiferent dacă această durează o noapte sau ani întregi.

Nu, chiar nu cred că m-ar putea contrazice cineva.

duminică, 11 noiembrie 2012

De ce avem nevoie de dramă


De ce avem nevoie de dramă? Nici grecii antici n-ar mai şti să răspundă la întrebarea asta.

Viaţa este absurdă. Un amalgam de coincidenţe fără sens. Iar în tot oceanul acesta nesfârşit de întâmplări aleatoare, drama este tot ce ne-a rămas.

Drama este căutarea unui sens acolo unde acesta nu doar că nu există, dar nici nu are vreo şansă să existe vreodată.

Ca de exemplu acel băiat cu ochi albaştri care te aşteaptă zi de zi zâmbind în faţa firmei şi atât.

Nu mai ştim şi nu mai putem trăi fără dramă. Este un element necesar vieţii noastre. E binele precum e răul nostru zilnic. Fără dramă nu mai este nimic. Nici măcar depresie. E doar un gol absolut.

E foarte simplu de fapt. Drama este singurul sens al vieţii noastre absurde. N-are sens ce spun? Posibil, dar irelevant.