Nimic astăzi.

Îţi aminteşti cum priveam luminile oraşului? A durat 1 minut. Sau poate o mie. Ai fi putut închide ochii şi să crezi că zbori.

Îţi aminteşti cum visam privind unul în ochii celuilalt?

Eu nu îmi mai amintesc. Nu astăzi.

Nimic astăzi.





Îţi aminteşti cum m-ai privit rece deşi ştiai că aş putea plânge din cuvintele tale?

Îţi aminteşti cum ne priveam în holul facultăţii şi te uram… şi aş fi vrut să îmi trec unghiile prin traheea ta?

Nu, nici asta nu îmi amintesc. Nu astăzi.

Astăzi nu vreau să îmi mai amintesc nimic. Nimic din ce se leagă de tine.

Nimic.

Just gonna stand there and watch me burn… but that’s alright because I like the way it hurts.

I can’t tell you what it really is, I can only tell you what it feels like. Supradoză de vise, supradoză de tine, sevraj profund.



E 2011. E anul preapocaliptic. Sau poate doar anul why not.

Dragostea e o adicţie interesantă. Orice doză e o supradoză şi te bagă în sevraj imediat după consum. E ciudat. E imposibil. Dar real.

Te privesc cu coada ochiului. Experimentezi. Dar de ce să mint? Şi eu fac la fel.

În ochi nu te pot privi. Ţin foarte mult la coerenţa mea verbală în public. Te simt aproape. Eşti aproape. Mi-aş dori doar să taci. Tăcerea ta spune adevărul. Prin gură vorbeşte raţiunea şi teama. Ochii tăi vorbesc mai pe limba mea. În ei văd ce gândeşti, cum simţi.

Astăzi nu mai am versuri. Nu am inspiraţie. Pentru că, atunci când plouă, se-ntâmplă lucruri naşpa.

Privesc în ochii tăi, privesc mereu ca-ntr-o fereastră, şi văd cum lumea ta priveşte-n lumea noastră…

Luciditatea va ucide într-o zi. Nu ştiu încă pe cine.

Luciditatea nu e raţiune. E nebunie.

Iubirea nu e sfârşitul lucidităţii, ci renaşterea ei.

Câtă frustrare poate aduna un om, atunci când ceea ce simte îi contrazice fundamental principiile raţiunii pure! ! !

Frica e cea mai perfidă emoţie. Toate dezastrele au la bază o frică.

Curajul e un lucru tare frumos. Mai greu e să îl pui în practică aşa cum trebuie.

Curajul nu e orgoliu.

Orgoliul nu e demnitate.

A fi om înseamnă a deţine o serie de calităţi interesante;

• să ai demnitatea să îţi ceri iertare atunci când e cazul;
• să ai curajul să iubeşti;
• să ai curajul să pierzi;
• să ai luciditatea de a-ţi recunoaşte eşecul, pentru a te putea ridica şi străluci din nou;
• să te revolţi împotriva condiţiei tale şi a celor ce te limitează la condiţia ta;
• să te autorealizezi / autoactualizezi încontinuu;
• să îţi trăieşti viaţa ca unicul şi, implicit, cel mai preţios lucru pe care îl deţii;
• să dai mai departe tot ceea ce ştii, nu cu teama de a fi depăşit / învins, ci cu speranţa că vei fi fost un vizionar care a schimbat măcar un suflet, sau poate istoria.