Momentele importante se uită. Momentele semnificative, care ar putea să îţi schimbe viaţa. Cum ar fi un zâmbet, o plimbare; cum ar fi ninsoarea de noiembrie sau un „La mulţi ani” pe care greu îl mai poţi uita.
Dar totuşi, momentele acelea în care timpul s-a oprit, ele se uită. Şi de multe ori ţinem minte numai lucrurile pe care le avem de reproşat. Se naşte ură, se cultivă indiferenţă, iar amintirea vremurilor frumoase moare.
Suspiciunea ia locul încrederii, iar apatia înlocuieşte zâmbetul. Fără păreri de rău, căile se despart, fără vreo glorie sau speranţă. Iar oamenii, care la început privesc derutaţi, cu timpul, încep să uite că a existat vreodată ceva ce s-ar fi putut numi în vreun fel.
Dar noi, noi oare chiar am uitat totul? Cu fiecare zi, cu fiecare zâmbet, ne amintim că trecutul nu a fost numai fum şi cenuşă. Trecutul a fost şi ninsoare, a fost şi ciocolată caldă. Şi chiar dacă trecutul nu mai există, eu cred că merită măcar să îngropăm securea războiului.
duminică, 28 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)