Călătorim prin viaţă şi trăim cu iluzia că nimeni nu ne înţelege. Ne ciocnim de fel de fel de oameni pe care îi înţelegem uneori, ne ataşăm de ei sau pur şi simplu îi ignorăm şi îi dăm uitării. Pe alţii credem că îi înţelegem şi nu îi dăm uitării, chiar dacă ei uneori o fac.
Şi, într-o zi, stai de vorbă cu un străin.
Mint, nu e un străin, e un prieten.
Nu. Nu e nici măcar un prieten. E doar un copil ai cărui ochi te urmăresc uneori în vis.
Şi, într-o zi, stai de vorbă cu acest copil. Şi ascultându-l, îţi dai seama că vocea ta interioară este în rezonanţă cu spusele lui. Şi provocându-l să continue, realizezi că are dreptate. Şi vorbind despre el, despre tine, vezi că nu există diferenţe prea mari. Şi rămâi siderat – există cineva care înţelege!!! Care nu numai că ar putea înţelege, ci chiar o face.
Dar asta e tot. Se retrage ca un leu cu coada între picioare. Şi te uiţi în jurul tău, în aceeaşi cameră goală de cămin, gândindu-te că imposibilul a devenit realitate în faţa ochilor tăi, în spatele urechilor tale, şi undeva pe lângă centrul inimii. Şi începi să tragi concluzii;
Orgoliul s-a ascuns într-un colţ, deşi nu ai fi crezut că te va lăsa vreodată să respiri liber. Intelectul tău s-a scuturat bine şi se întinde, cască – şi-a găsit un camarad; a venit vremea ca şi tu să îţi scuturi aripile de praf. Ochii îţi strălucesc.
Dar camera de cămin e prea tristă, aşa că pleci; unde vezi cu ochii, şi de obicei ochii îţi fug spre Grădina Botanică. Verdeaţă, un pârău, bănci, dar mai ales – linişte. Priveşti spre alt décor, dar gândurile sunt aceleaşi. Şi totuşi: Ochii lui cei negri sau pulsul tău cel ridicat nu mai au nici o relevanţă. Te-ai regăsit pe tine dincolo de toate astea.
Dar asta a fost; orgoliului nu îi place să stea prea mult la colţ, şi vă mănâncă din nou pe amândoi; şi, din nou, ochii, inima şi sufletul rămân uitate.
Evitare, orgoliu, indiferenţă sub care se ascunde… poate nu vom afla niciodată ce. Mai contează? Dincolo de toate astea se află o revelaţie: Tu nu eşti cel mai bun lucru care ţi se putea întâmpla.
vineri, 6 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)